Când mă gândesc la tine devin un visător...
Prin aburii-așteptării, când stelele mă dor.
Simt că din ochii tăi o noapte-mi curge-n cuget,
Fără vreo apăsare, fără poveri în suflet.

Îți simt infinitatea din răsăriri divine,
Căci soare strălucește-n privirile-ți saline.
Când mă gândesc la tine devin zeu în cuvânt.
Nu este bucurie mai mare pe pâmânt;

Și nicio lacrimare nu este-o apă pură,
Ca gând ce bea lumină din frageda-ți făptură.
Și vie mi-este lumea pe care-am strâs-o-n mine;
E adâncimea zării sălășuită-n tine!