agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-05 | |
de ceva vreme
primăverile i se transformă-n cocori de cele mai multe ori pleacă și de foarte puține ori vin lăsându-i iernile înzăpezite și-a păstrat totuși o vară ponosită roasă pe la colțuri de prin ‘75 cu care-și învelește-n somn visele zgribulite dar credincioase ca un câine slăbănog și bătrân multă vreme crezuse că-i sunt sortite doar lui sau că egoismul din el le-a ferit de împlinire păstrându-i-le deoparte când era mic lumea-l tot întreba ce-ar vrea să se facă atunci când va fi mare dar copilăria lui era frământată de alte neliniști ca de pildă ce se întâmplă cu visele care n-au cunoscut vreodată zborul culmea e că deși nimeni nu părea să-i poată alunga din nedumeriri de prea mult timp trăiește răspunsul prin oricum s-ar fi numind și meseria asta: “să veghezi somnul viselor orfane dormind” știți care este visul viselor lui? pentru că da și ele visează își doresc să iasă la pensie sau să aibă insomnii gândeau că poate așa eliberat de grija lor își va mai trage și el puțin sufletul de ceva vreme timpul îi scutură anii cum bați nucul toamna are sacii plini de vise n-a curs o lacrimă de-a lor fără să le fi simțit arsura umbra durerii fiecărei aripi frânte săpase pe chipul său blând urme-adânci o nimica toată spunea mascându-și oftatul prelung azi-noapte a visat că-și dă demisia era așa de ușor ca un fulg se simțea atât de fericit deja își făcea mii și mii de planuri de care să se apuce mai întâi? și-uite-așa cochetând cu ideea ba chiar ușor fâstâcit hotărâse va arunca cu banul ultimul lucru de care-și mai aducea aminte în dimineața aceea mohorâtă udă și rece căuta febril o monedă prin sertarul unde-și ținea economiile brusc un gând îl străfulgerase țintuindu-l în loc dacă și visele se treziseră odată cu el? zadarnic încercase înfrigurat să adoarmă sperând să le găsească cuibărite unele într-altele dezvelite neglijent nu le mai avea i se strecuraseră printre genele întredeschise transformându-se în primăveri bălmăjeau ceva că-l vor vizita după ce s-or fi împlinit de ceva vreme își bea cafeaua singur visele? de dorul lor nici nu mai doarme n-a renunțat niciodată să viseze chiar și cu ochii deschiși părul i-a înflorit pe la tâmple și tot de ceva vreme deși nu mai crede în promisiuni încă așteaptă să se reîntoarcă cocorii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate