Și uite așa a trecut vara,
apoi
răceala întâmplătoare a inimii tale,
zumzetul de oameni închiși în supermarket
- insecte dezorientate în borcan s-a stins,
marea dezamăgire și plânsul înăbușit în mască,
sârma ghimpată din piept
și planta copilăriei mele deodată.

Au mai rămas doar câteva biluțe de soare jucându-se pe pielea mea ușor malignă.
Câteva râsete de declanșat,
câteva minți de deschis.
Multe, multe rochii nepurtate și cerceii de topaz care n-au strălucit în lumini de festival,
în dinții tăi de lup,
în oglinzile liftului care cobora în pericol.