agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 218 .



Capitulare
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [savinaly1987 ]

2020-10-27  |     | 



E frig în jur, e numai lună plină,
E clară, impecabilă, senină.
Străluce în albastru-bleumarin,
Un astru devorat de-un zeu divin.

Sub ea, pe-o stâncă, printre ape,
Un înger pustiit îi stă aproape.
Privind-o cum semeață se impune,
El cade la pământ și se supune.

Cu mâinile-și acoperă el fața
Să își ascundă de stăpân-albeața.
Muțește se cufundă în suspine
Și plânsu-n el pe înfundate ține.

Nu-și poate spune oful către zare,
Căci luna lui i-ar fi necruțătoare.
Doar își mai șterge câte-un pic obrazul
De o privește, înălțând grumazul.

De sus, ea se preface că nu-l vede
Și câte-o rază-ntinde să-l posede.
Îl mângâie pe creștetu-i sinistru
Ca un pedant, meticulos magistru.

Dar îngeru-ngenuche cu durere
De parcă ei iertare el i-ar cere.
Nu știe pentru ce, dar se desface
Și aripile lunii dă să îl înșface.

El își predă reginei sale trupul
Să îl înalțe cât o fi văzduhul.
Să-l ia cu ea, să-l ducă către soare
Chiar de e înger rău, să-l împresoare.

Măiestra lună-i știe lui dorința
Și într-o clipă-i curmă suferința.
În apele adânci din neagra mare
C-o rază îl aruncă să-l doboare.

Îngerul cade între valuri rece
Și duhu-n el începe să se-nece.
Închide ochii doar cu o suflare
Și se predă la lună să-l omoare.

E cald în jur...e soare, strălumină,
Pe-un țărm stingher lucește o lumină.
Un trup de înger zace-n depărtare,
De mare îmbrăcat și sărutat de soare.

Pe chipu-i străluște, cald, surâsul,
Cu părul lui bălai îmbrățișeaz-apusul.
Scânteia lunii o are-n a lui pleoape
Și-o-mprăștie în jur tot răul să îngroape.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!