și ce o să se schimbe

noaptea își va așeza praful din nou peste oraș

gălgâind de tăcere

ziua va veni ca o umbră nemiloasă a

soarelui

în deșert

peste tot va fi nisip și căldură

doar tu vei sta sub un arbore uriaș

meditând linile de tensiune vor alinia păsările

ca pe niște elevi în școala primară

în primele bănci

să ridice mâna sus cine se simte singur

aici

de atunci ne-au învățat cum să fim anemici și triști

când bate vantul, când cade ploaia când ne orbește soarele

ca și când ai desena cerul pe o foaie de hârtie cu albastru

și el încet încet va cuprinde toată foaia.