agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-12-21 | |
Îmi curăț rana asta
Și ea este mereu acolo ca un embrion care crește, crește Îmi amintesc și azi cum mă uitam după trenul tău Ca după un animal imens, fioros, care te-nghițise Și cu care nu mă puteam pune Un boa constrictor care te digera încontinuu Și te amesteca cu lumea, cu bagajele Iar eu totuși reușeam să te văd Așa înghesuit, înfricoșat, din corpul tău Numai un ochi mai vedeam Speriat, ieșit din orbite Zgomotul roților gâfâia un fel de greutate Pe care nimeni nu mi-o putea ridica Și era tot ce-mi rămăsese de pe urma ta Pieptul meu pufăia, pufăia și el ca o groapă de gunoi Mă tot întrebam de ce nu te-ai născut în același oraș cu mine Și tot mai des trebuie să privesc aceaste șine Care se unesc doar în mine și din care cu timpul ai început să faci parte Este foarte dureros, nu poți lipi carne cu metal Oricum, nu multora le iese Și-ntr-o zi voi fi chiar așa, un capăt de linie Iar mâinile bare de oțel care te vor aduce înapoi Lacrimile care se scurg pe obraz și pe care nimeni nu le șterge Intră înapoi în piele și-și reiau procesul infinit Ei bine da, cine se luptă cu plecarea rămâne mereu pe drum Pe acest drum încărunțit În fiecare dimineață îmi curăț rana asta Și ea este mereu acolo ca un embrion care crește, crește Voi fi mama unei iubiri murdare de zăpadă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate