Trupul îi era întins pe masa uriașă
ca o pomană mare
oferită ca viața lui
celor în nevoie.

În liniștea aceea se auzea ultima creștere a bărbii
ca un bun rămas.
Inima îi stătea resemnată a fi doar un mușchi
lăsat fără sânge
pe lentilele ochelarilor se derulau imagini.

I-am pregătit trupul pentru marea trecere
ascultându-i spovedania
care susura prin rănile vindecate.

Ajuns la palmele lui
sunetul sprijinit în cârje
mi-a amintit de clipa în care prima lui nevastă
mi-a tricotat o a doua placentă
și am căpătat o a doua mamă.
Palmele bunicului ajuns tată
și-au lăsat bătăturile
să spună.
Filmul cu trenul-baie din timpul războiului
atelierul de forjă stolurile de porumbei
pachetul de țigări strecurat în buzunarul meu la încorporare
s-au împreunat în drumul lor.
Degetele i s-au întrepătruns
protejând palmele care îi țineau liniștea.
În cuier am găsit haina purtătorului de griji
și pe tata l-am redat țărânii.