înot printre valuri ca o mangustă
îngrop în nisip temeri și frustrare
mă bucur de iubirea nobilă augustă
care mă îndeamnă la înviorare.

în inima nopții ca într-o colivie
închid visul meu verde paradigmă
niciodată speranța nu a fost mai vie
sustrasă din a veacului enigmă.

înalț spre luna plină gânduri sihastre
până în toamna vieții să rodească
să capteze lumina de la stele albastre
pasiunile mele să strălucească.

acolo nu sunt drame sau dezastre
acolo se formează visele măiastre.