nu încerca să-mi explici
ce e viața
nu știe nimeni
scrie-mi numele pe zăpadă
până la următoarea venire
a primăverii
când frumusețea zilei
ne va orbi
când neclintirea nopții
ne va sfâșia
până atunci să admirăm
înspăimântătoarea gingășie
a lucrurilor mici care mor
lăsându-ne singuri
cum am fost mereu
lăsându-ne fericiți
cum nu am dorit
vreodată să fim
rămân pe țărmul acesta
cu tălpile zidite în iarbă
cu inima răstignită
într-un arbore
de magnolie lucitor
așteptând
așteptând