Ploaia care nu va mai veni
de va fi să se întâmple într-o primăvară
după ce ultimele tușe de alb au ars mocnit
ne va lăsa să gustăm în dumicate grunjoase
cenușa iernii împrăștiată în cele patru vânturi
de măturile unor zdrahoni în uniforme
descompletate insalubre

punctând pauzele cu câte un scuipat
pictorii de ocazie cu pensulele lor grosolane
suflă o foiță cafenie grunjoasă
peste fațadele blocurilor
ce-au fost albe într-o epocă gri
peste straturile de flori
încadrate de pietre văruite cu migală
primăvară după primăvară
de generații crescute în aceeași epocă gri
peste autoturismele parcate
pe care Hansel și Gretel ai zilelor noastre
adolescenți cu buzunarele pline de semințe
vor scrie același și același mesaj
spală-mă



ploaia care nu va mai veni
va lăsa soarele să le topească pe toate
în timp ce norul de praf saharian
de care tot ai auzit vorbindu-se la tv
se va abate peste oraș
hăulind precum Khamsinul în deșert
și prefăcându-ne într-un trib de beduini
cu fețele ascunse sub măști sanitare
feregele și semaguri de firmă ori improvizate

iar când totul în jur va amuți
și noaptea-și va sufla pomada-i tămăduitoare
peste cicatricile lumii
privind la luna pământie
ce dă luciri de oseminte calcinate
pomilor ciuntiți din considerente de siguranță
singurele zâmbete
pe care le vei lua cu tine în vise
vor fi ale actorilor din reclamele la apa îmbuteliată
sau IFN-uri
instituții financiare non-bancare
cămătari răsăriți ca ciupercile după ploaie
cu dobânzi echivalente
cu mai multe condamnări pe viață

ploaia care nu va mai veni
va șterge culorile toamnei
cu scrâșnetul nisipului între dinți
coborând de pe colinele cafenii
vântul va purta de colo colo cele de pe urmă frunze
dezvelind fie un șotron peste al cărui contur
s-au suprapus liniile ce delimitează locurile de parcare
fie un pliant cu o promoție la pește plastic free
și un curcubeu decolorat
sub care stă scris
cu litere șchioape
totul va fi bine.