Dac-ar fi Marea Liniștii o mare
Cu pescăruși zburând de țărm aproape,
Cu gemete din larg vestind vapoare,
Cu nopți când Terra se-oglindește-n ape,

De-ar fi acesta-ntr-adevăr o mare
Cu valuri înfruntând stabilopozi
Care la mal să-ți lase la picioare
Scoici mici, pe glezne să ți le înnozi,

Dac-ar fi Marea Liniștii o mare
De-un calm profund, ferită de furtuni
Ne-am face-aici vacanța următoare,
O noapte de vreo două săptămâni.

Ne-am preumbla desculți pe lângă apă,
Pe cer, Pământu-ar străluci safir
Și-am strânge, cât în palme să ne-ncapă,
Cochilii de bazalt, ca suvenir.

Sub baldachinul alb, tu lângă mine,
Ți-aș da acel sărut de noapte bună
Și-n somn adânc, în brațe strâns te-aș ține,
La țărmul Mării Liniștii, pe Lună.