a trecut timpul
oasele au încetat să te mai asculte
mintea ta e o ploaie caldă de vară
prin care nici broscuța umedă
nici șopârla singuratică
nu mai trec de mult
doar cămila cea blondă
și o veveriță tăcută
își mai arată
din când în când ochii
și umezeala din ei
te face să tresari scurt

ești tot mai nemilos cu tine
iluziile se materializează
și mișună împrejurul-ți
haită hulpavă
gata oricând să-ți mai smulgă
o bucată zdravănă din corp

sui treptele cu greutate
vârsta, visele, sfânta neatenție
sau neglijența ta proverbială
și amorțeala confortabilă
te împing pe trepte către subsol
spre o liniște care stă la pândă

oricum e greu să mai ai
o relație cu tine
când practic și obiectele din jur
au ajuns să nu te mai suporte