în acea zi execută dansul într-o liniște de mormânt
ieșire cu spatele, fără undă de speranță,
căuta consolare,
coloana, vie ca un șarpe ispititor,
brațele, aripi unduite,
strigăt, picioarele, strune de violoncel,
se-nălțau sub îndrumarea forțelor interioare

piruetele falsificau cu măiestrie lipsa curajului,
sacrificată al aerului, continuă să facă zeci de rotații
de parcă corpul se ungea cu văzduhul întunecat,
apoi
cădea în brațele lui ca o cârpă udă,

fiece mișcare vorbea din nou și din nou, "vă iubesc
vă urăsc"

razele soarelui mureau în lumina aplecată
sub
privirile publicului, ațintiți ca o pădure înghețată:
ce va urma