agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-06-26 | |
Nimic nu-mi pare mai firesc
În noaptea de afară , Ca liniștea ce se așterne în vechea noastră gară, Unde mai stau la sfat modeste, Două femei din sat, Tot povestind și dând de veste Ce s-a mai întâmplat... Un câine aspru dar domol Se așează în fața lor, Privindu-le cu ochi străini, Ca orice trecător. Din când în când țipă strident În valuri megafonul, Un impegat apare încet Și iată vine trenul! Ca într-un bazar se îmbulzesc Spre linii călătorii, Privind cu ochii micșorați În depărtarea gării. Pornesc din nou la drum Spre alte destinații, Oricare dintre ei purtând Povești de spus la alții. În trenul acesta personal Mă aflu de o vreme, Timpul își pierde orice hotar, Iar noaptea lin se cerne. Privesc pe geamul acoperit De mantia de smoală Și stelele sclipesc strident Ca felinarele din gară. Călătoresc cu vise mari Și doruri prin bagaje Speranța zorilor de zi Pătrunde ca o vrajă. Curând voi coborî din tren Căci gara se arată Și voi porni din nou la drum Spre lume ,ca spre o poartă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate