ce faci astăzi dragule, ce faci,
cum îți e gândul, dar vorba,
astăzi am și eu o vorbă cu tine,
o vorbă, și nu una oarecare, ci una de om,
ca la spovedanie,
dragule, hai mai bine să ne iertăm
zilele sălbatice, oricum n-am încerca, n-o să le oprim,
stăm față-n față (nu ne putem ierta întorși cu spatele)
nu ne permitem să fim piticii din cuvinte,
cuvinte ferecate în gânduri iar sfinții puși paznici,
ca în fața lui Dumnezeu
îngenunchem capetele în priviri mângâietoare,
uităm c-avem genunchi,
doar pământ, mult pământ, mult pământ sub picioare
și atingeri de degete, ochi, buze, hai să desfacem
aripile - zburăm, zburăm,
ai să vezi, nici eu n-o să mă gândesc unde ești
și nici tu cu cine sunt eu,
gândește-te,
de ne iertăm acuma totul va rămâne la fel,
ne vom iubi nevinovat, ca doi copii: cu ochii, cu gândul, cu visul
bătăile din inimă, gingaș zâmbet, atingere de mână,
o să ne iubim în joacă
eu n-o să mă îmbolnăvesc de tine și nici tu de mine,
nu mai uiți florile la florăreasă
iar soarele va răsări doar pentru floarea soarelui

pământul nu se va mai clătina sub picioare
gândește-te,
de ne iertăm acuma, o să fim doar noi doi
între iubirea dintre iubire,
împlinire între simțirea dintre simțire
cu ținere de mână ca doi bătrâni înțelepți
vom atinge timpul ce nu s-a născut și nici n-a trecut,
mai bine
hai să ne iertăm acuma,
ne iertăm ca doi bătrâni sinceri înainte de moarte