agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-07-10 | |
Când urlă la mine singurătatea
Mă simt atât de vinovat Nu mai am nici vanitatea De a nu mă simți tulburat Vanitatea era în vechea imaginație O partiție din trecutul meu Unde aveam prieteni cu intuiție Deoarece îmi făceau pe plac mereu Aici la țară aveam vreo doi prieteni Niște femei care fuseseră îndrăgostite De imaginea latino, niște patimi Frumoase de puteam convinge și ursite Acum mi se ard becurile mereu Deci blondele mele nu mă mai plac Nu este mâna rea a vreunui zeu Dar mă joc cu înterupătorul ca în parc Lumină-n mine nu mai este acum Sau n-o mai văd deci trebuie să împrumut Prieteni deveniți cei puternici avuți pe drum Mă ajută să planific dar nu pun punct Și continui așa cu o imaginație dornică de toate Gândindumă că m-am străduit cu toate cauzele perdante Nu-mi trebuie mereu, o ignor, cu mine se socoate Nu mai vrea să mă învețe nimic deoarece am fost la psihiatre Dar cauzele perdante nu se rezolvă cu imaginație Decât dacă o folosesc dinainte la meditație Și mă pregătesc pentru întâmplări oarecare Unele se întâmplă și imaginația devine folositoare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate