I

aștept în stația dostoyevskaya
mișcarea de sub pământ pulsează
de parcă
în el s-ar afla o inimă

marmura
înfiptă-n călcâiul vremii îngheață picătura de sânge
vapori condensați, oasele, ace--nfipte-n pereți
genunchii tremură, vârtejul m-atrage ca o pâlnie: - cum ajung la prospekt mira

II

o întreb pe mătușa liudmila, așezată pe un scăunel micuț, cât o furnică
vinde floarea soarelui în stația lubianka
numai eu, recapăt suflarea, peste hotarele ei
muralele lumești sfidează întunericul
opresc inima din bătaia de inimi: umbra lui, umbra mea
sub pașii trecătorilor grăbiți să cumpere, cum, cine și ce,
simplific totul, continui s-alerg, - „Idiotul” iese din cărți

III

erou, pășește măreț, intră-n metrou, sfidează privirile pietonilor grăbiți
nici-un semn
deasupra aroganța prinde formă
confuzia se-așează pe umerii goi, devine normă

incertitudinea nu deranjează impotența
aud trenul

câtă binecuvântare

IV

nuditatea terestră, hoț inconfundabil, cuprind siluetele
rostogoliți de cuvinte, ochii, vrăjitori din nori
pașii curg deasupra Eiffel-ului tău
respir
pentru cât timp

V

visul își taie marginile, simt arsura din piept,
sângerez
tălpile se lipesc „La vita è bella”
cui îi pasă: iluzia cedează tentației
profunzimea se luptă cu liniștea
cartea cade pe șoaptă

VI

cu buzele pământului la metroul din moscova mănânc gem din cireșe amare
numai mătușa liudmila este mulțumită de clipa ce vine
ochii ei sclipitori calmează hipnotica de sub lume
bucuroasă
a vândut toate florile soarelui