agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-09-07 | |
promisiunile au fost încălcate încă din ziua
în care ne-am cunoscut, acum am o cameră în plus să mă bucur de minciună și solitudine a dispărut aburul de cafea dimineața iar frigul e tot mai insidios, a fost planeta noastră acum o stăpînesc ființe ciudate, par extraterestre atît de umane însă le-am numit tristețea și dezolarea m-am testat și am ieșit pozitiv pentru ce face din singurătate o boală mai grea decît cancerul, aș vrea să mor dar nu pot parcă mi-ai luat ultima suflare și am ajuns zombi, nu mai pot muri doar motanul e viu, el a scăpat, el nu-ți simte lipsa nu mai am puls, am doar încleștări de pumn și maxilare pare că și tu ai supraviețuit se spune despre tine că ai adus la viață un vierme mort mi-ai luat zîmbetul și l-ai dat altuia mie cînd îmi cade o felie de pîine din mînă se rostogolește pe ambele părți azi am găsit o sticlă de votcă în frigider dar n-am putut să beau, cînd bei uiți de durere și pe mine doar durerea mă face să simt că nu am dispărut ochii mei văd în lume ca ochii lui hemingway, împușcat și în fiecare zi e ziua concedierii am și eu papuci pentru dragoste niciodată purtați pentru că totul a dat greș, nici n-a început, îmi tremură mîna înainte să beau dar dacă beau îmi tremură interiorul îmi tremură fiecare pas fiindcă nu știu încotro sunt ca amsterdamul lipsit de iarbă sunt ca toată lumea lipsită de iarbă nici un zîmbet în mine nici muzică nici măcar un drum să mă întreb încotro mă îndrept dar în rest e bine, noaptea mă învelesc cu frigul o pisică de la gunoi a fătat trei pui frumoși și sănătoși mă dor genunchii acolo unde m-ai mîngîiat nu-mi mai fac cafea dimineața de teamă că mă văd în ea sau te văd pe tine, cîteodată mă lovesc de mobilă cum făceai tu cînd erai beată ca să-mi pară că nu sunt singur în casă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate