Mă apropii de poartă,de Sfinx,
În luntre de gânduri străine,
Plutesc printre ape-abis,
Pe fluviul cu porturi puține.



Clădesc piramide în zori,
Din vise uitate-n ruine,
Prin lume sunt biet călător,
Ca fluviul cu ape puține

Păstrez ca o taină iubirea,
Purtată-n ghirlande de flori,
În templul speranțelor mele
Învăț să trăiesc și să mor.

Pătrund pe o ușă de piatră,
Desculță,cu grijă pășind,
Acolo așteaptă Ganesha,
Ofrande și-un licăr de gând.

Timid îmi primește privirea,
Timid o dorință rostesc,
E zeul puterii depline,
Al visului meu pământesc.