Înlăcrimați de ploaie-s ochi de clipă
Iar soarele deasupra-n raze tace...
A ațipit! Țărâna se desface,
Mi-e umed în sicriu și moartea țipă.
Prin tot al meu Exist, cusut cu ace
Cu ață albă-n slova cea din pripă
Pe tine-amorul meu te înfiripă
Misterul sângele să îmi îmbrace.
Din tot de ieri nu-mi e a fi de jale
Ajun de mâine, sfera-i coaptă azi
Și rugăciuni dansează, verticale.
În duh pe-altar de stih cioplit îmi cazi,
Pe-asfaltul unui gând pășesc a tale
Spre orizont cuvinte de nomazi.