Merg şi strivesc oraşul
sub tălpile mele
şi îi simt tăcerea
doar când ploaia se suprapune
peste singurătatea
paşilor

Stau şi zdrobesc aerul
cu mâinile goale
fiindcă fiecare respiraţie
mi-e străină
fără răsuflarea ta alături

Plâng şi-mi sufoc sângele,
înainte ca lacrima strangulată
să se izbească
de marginea cenuşie
a dimineţii

Merg şi-mi ucid sufletul
sub tălpile mele
să nu-mi uite pietrele
tristeţea
în mijlocul drumului