ești foarte încordat un vierme negru îți intră prin buric și
se duce direct în creier e ziua de mîine cea în care nu mai ai
nici de țigări nici de pîine nici de bilet de autobuz nu poți
să mai aduni unu cu unu nu poți nici să te mai aduni prognoza
îți spune că-ți va fi frig și singurătate și parcă-ți vine să iei pistolul
să faci o gaură în cer acolo unde încă mai e o stea

fumezi țigările pînă la jumătate așa speri să reziști mai mult
nu mai bei cafea în speranța că somnul rezolvă cancerul din viața ta
parcurile sunt întunecate ca în filmele horror acolo sunt roboți fericiți
îți dorești ca moartea să învingă toatea astea dar pînă și ea e goală
cum e contul din bancă și se ocupă de alții n-are timp de tine
te-ar putea dărîma o frunză uscată din copac dar nu te nimerește

sîngele împinge în tine ca într-un viol e toamna cea mai grea
cînd încerci să te ridici de jos pînă la zece dar nici din pat nu poți
pînă la 16 cînd capul tău cîntărește cît un bloc de plumb și n-ai băut
cînd apartamentul e o închisoare pentru că nu poți ieși să vezi
lumea care trăiește în timp ce te stingi încet ca un bec acoperit
de molii și praf te duci ca pegasus care a zburat prea sus

azi ai văzut lumea prin fereastră mîine o vei vedea printre lacrimi
printre degetele care-ți acoperă fața de parcă te-ai ascunde
ca în copilărie știi că și durerea e o putere cine rezistă mai mult
e clar cel mai tare așa că înduri și te bucuri de durere ca nietzsche
moartea e oricum bucuria de a trăi de a lenevi în chin cu zîmbet
ca o dimineață însorită lîngă iubită cînd nu-ți vine să te dai jos din pat