Prima lamă e subțire și lungă,
Se învârte iute, aleargă după
Secunde, le retează, ele cad,
Se fac praf, se fac pulbere.

Altfel, din ceas, timpul ar tot crește și
În loc de-nu e timp!- am spune-cât timp este!

A doua lamă e lungă și lată,
Se rotește meșterește, taie
Minutele, ele cad grămadă,
Se fac praf, se fac pulbere.

Altfel, din ceas, timpul ar năvăli
Ca lumina din soare și am zice
Cât timp am! în loc de: unde-i timpul oare.

A treia și ultima lamă umblă
După ore, să le curme. E scurtă
Lată, precisă. Orele pică una
După alta în praf, în pulbere.

Altfel, din ceas, timpul izvor ar fi
Și ar curge prin inimile noastre, iar
Noi am pluti, în loc să fim striviți.

Masacrul celor trei lame
Transformă tigrul zen din noi
În companie isterică.

Astfel,
Ceasul e un mic demon,
Cu jobul de a ne păstra
Mereu stresați, întru nefericire.