cine sunt eu să mă lupt cu chestia asta
care îl face pe michael douglas de o vîrstă cu tac-su
că privesc stele moarte pe cer și păsările care zboară
anul acesta nu-s cele de anul trecut

și o lumină în palma mea se străduiește să treacă
prin mine măcar la fel ca un vin că tu încă n-ai ajuns
dar îmi strălucesc ochii ca într-o mină cu diamante
e liniște ca într-o carte udă și votca pe gît se simte
ca focul în biblioteca din alexandria

cum să mă lupt cu o cîrtiță care nu mă vede și tot sapă
și aș putea s-o numesc dragoste în timp ce patul mă ia
cu el ca bocancul o frunză cum să vopsesc pereții memoriei
să-ți iubești culoarea uitării tale cum să-mi zdrobesc mîinile
orbind să te uite?