de dragul tău mă nasc din nou, de dragul tău întorc pământul
cu rădăcina-n palma ei, pe buza ei rotund e sânul, în plin
de șoaptă scald mormântul, în patru zări cu plete-n cer,
de dragul tău învăț să zbor, albină sunt pe floarea ei,
nectarul strâng cu ochi de pântec, pe tot ce-mi dai
și tot ce-mi iei tânjesc îmbrățișând cuvântu-ți,
pe vânt, pe văi de dragul tău, polenul strâng pentru apoi
desvirginată ca să mor, de dragul tău, de dragul tău,
de dragul tău am sărutat-o, pe buze moi și limbă mică
nasc prunci din coapse alăptate, de dragul tău, de dragul tău
sunt scut, și sabie, și teacă, pe sânul ei când vreau să mor
ca un viteaz întins pe piept amestec focul somnoroasei,
cu muguri dulci și flori de prun să-mi umplu palma-n mitra ei,
de dragul tău învăț să zbor, de dragul tău am sărutat-o.