din clipa în care exista cineva în stare să-i curețe otrava.
să-i scoată săgețile din inimă.
să-i facă o transfuzie. să-i lase până și un sărut. invizibil. pe rană.
i se părea. soarele mai soare.
ploaia mai ploaie.


și totuși.

durerea riposta orbește.

foamea nu mai era o simplă foame ci un fulger.
o rebeliune. o nebunie învăpăiată.
o furie reală aruncată în corp fără lămurire.
armă albă în teacă din piele. lamă curbată în sânge.
capete. guri. limbi decupate bucată cu bucată.

prin oase doar frica mai transpira atacând rădăcinile părului.

ochii. pirotiți de explozii. terafoside grăbite să intre-n orbite.
pe când foamea îi dorea pânză de păianjen.
cătătura fragilă. piele veștedă demnă de jale.
cearcăne vii. - insule părăsite înainte de orice cucerire.
pori dilatați. celule moarte între stăpânirea de sine și imaginație. - foame
ce niciodată n-a putut fi transfigurată pe deplin (nici de poeți).

deși. se pare. viața i s-a schimbat (împlinită de alte părți ale ființei.)
”the hunger, that hunger” n-a dispărut niciodată. înecând-o uneori într-o fiertură sleioasă.
alteori purtând-o pe aburi provocau epurarea. - alchemie mascată.
moment în care putea deveni tot ce-și dorea. tot de ce avea nevoie.

fără a folosi parfumuri. tocuri înalte. mașini scumpe. foamea era hrană.
era putere. ​
era amanta înfocată a lumii care știa cum să iubească absolut tot ce-i cădea în cale:
inerția. durerea. râvna. finețea. moartea. lăcomia. durerea. lipsa de speranță.

​ era un tub de oxigen pentru cei leșinați și răbdători.


|