pe-afară-s zări ce-n idealuri urcă
în țel departele-n aproape suie,
hârtia cu năravuri de statuie
penița o-nvelește-n strai de nurcă

și orizontul scribului al lui e
cu bine-n limba șarpe ce-o bifurcă
în grai de rai și iad în foi mazurcă
pe albă cruce-n de cerneală cuie

cuvintele-s cum carnea de pe oase
ce-mbracă în ființă un schelet
și a teluric dumnezeu miroase

o rugăciune-n crezul incomplet
din piept diacului umbros zburase,
e stihul dus la Domn și cel șiret