știu despre tine cam tot atâtea cât știe și Dumnezeu. ori străinul care te întreabă noaptea pe stradă când ieși de la muncă unde găsește o farmacie deschisă.

uneori visez în cascadă. o legiune de câini care mă sfâșie un tren care mă lovește în plin o cădere în gol. mă trezesc transpirat îngrozit mă arunc la picioarele tale ca la picioarele cristului. strig Hineni Hineni Hineni. mă învăluie amnezia și liniștea. tu ești amnezia și liniștea.

dacă te-ai privi prin ochii mei ți-ai zbura creierii pentru că n-ai suporta să te iubești cu atâta furie. înainte donam sânge de cinci ori pe an ca să mă eliberez de tine. acum mi-e bine. am învățat că suntem plasmă și impulsuri electrice.
tu-mi ești plasma și impulsul electric.

când mă vor deschide legiștii se vor face studii de caz se vor isca controverse. ești omul care îmi bate în piept în loc de inimă. mă vor expune în toate muzeele lumii cu pieptul deschis ca toți să se mire de simbioza asta nemaivăzută. când vizitatorii se vor fi retras demult în carcasele lor hibride din diorama pe care unii o numesc stern se va prelinge molcom: Hineni Hineni Hineni.
tu ești amnezia și liniștea.