soartă blestemată viață de văduvă
cu singurătatea ca o rană de cuțit
cu tristețea extinsă până în măduvă
cu plângeri de jale ce s-au înmulțit.

nu știu de ce trupul meu mai respiră
m-aș vrea plecată la bărbatul iubit
nu știu de ce viața mea nu expiră
ca un produs cu ambalaj ciobit.

sufletul și mintea mi le ocupi
iubitul meu călător printre stele
acolo nu ești încolțit de lupi
și nu ai parte de zile rele.

mi-e atât de dor de tine dragul meu
pe aripă de vânt îți scriu un panseu.