dorul în inimă crește ca un mărgean
o face să bată cu putere intens
îi lipsește zilnic al iubirii alean
cheful de viață a pierdut din sens.

tristețea și noaptea mă constrânge
se transformă din vis în coșmar
sufletul îndoliat suspină și plânge
singurătatea are gustul amar.

mă lipesc de cer de lună de stele
așa cum se lipește timbrul de scrisoare
să pună în lumină gândurile mele
ziua să capteze strălucire din soare.

n-am ce să fac trec prin vremuri grele
simt că mă topesc de dor ca o ninsoare.