Ai noștri frați din Dulcea Bucovină
Noi nu de azi vă plângem, ci de mult,
De când vi-e hrană pâinea cea străină
Și un pământ străin vă e mormânt!

Ai noștri frați din Dulcea Bucovină
Poftiți aici, haideți vă rog, poftiți
Să vă găsiți o boabă de odihnă
Și-un braț pe umăr, singuri să nu fiți!

Vă plângeți fii, căzuți din oră-n oră
Murind pentru al altora hotar,
Cât timp îți aperi mamă, tată, soră
Să știți că moartea nu e în zadar!

Români, voi, frați cu cei cărora soarta
Le-a pus pe cap acest nedrept razboi
Voi, ce-ați deschis acestora larg poarta
Ați demonstrat c-avem puterea-n noi

Din fașă să oprim orice furtună
Și orice val semeț putem calma,
Să le dăm drept copiilor să spună
Că nedreptatea nu va triumfa!

Români, voi cei care călcați pe urme
La Cernăuți, prea sfântului Emin,
Să nu le dați drept altora sa curme
Luceafărului, zborul spre senin!

Căci el e cel care ne mai unește
Prin limbă, simțuri și prin vers divin
Eu sunt un slab poet ce glăsuește
Dar el e România, cel puțin!

Avem un simbol ce ne ține-alături
Avem o limbă pe care-o slăvim
Nu sunt alegeri și nu sunt nici voturi
Să nu ne lase frați cu toți să fim!

Nu suntem noi cei care prin ce facem,
Credința-n Dumnezeu ne-o întărim?
Chiar ortodocși, un "Dona nobis pacem"
De ne rugăm adânc, n-o să greșim!

Să-i arătăm acestui țar de iarbă
Că ortodox suprem de-ar fi să fii
Chiar de te tragi cu Dumnezeu de barbă
N-ai dreptul să ucizi femei, copii!

Să fim alături toți, în tot și-n toate
Și-n Dumnezeu refugiu să găsim
Căci am uitat prea mult de El și poate
Și El ne uită, dacă nu-i vorbim!

Sunt clipe grele frați din lumea toată
Și mor copii într-un război perfid
Și nu se va-nțelege niciodată
Ce rost avea conflictul fratricid?