Un hol bătrân e-acum pustiu
Scări vechi și prăfuite de amintiri,
Stau nemișcate și nu-mi spun nimic.
Despre ce-a fost aș vrea să scriu,
Dar când o văd, tu parcă mori
Și din memorii, nu te ridic.

Un copil acum bărbat.
Zâmbet ștrengăresc și plin de raze
Cu subînțeles și farmec,
ÃŽn totalitate l-ai schimbat,
Cu o față serioasă ce-o să dureze
O viață întreagă, și eu, clar o să plec…