parcă am dormit pe-o tufă de urzici
dorul mă ustură singurătatea doare
tu nu ești iubite cu blândețe să zici
că orice durere e veștejită floare.

doar versul mi-a rămas să mă aline
și toate amintirile unei iubiri apuse
m-aș întoarce în trecut la zile sibiline
când bucurii erau din lumini recompuse.

în lumea nevăzută aș merge să te caut
să ne continuăm mariajul mirabil
la izvorul iubirii cu murmur de flaut
să facem încă un jurământ memorabil.

te aștept iubite în orizontul sudic
să fii mângâierea din visul meu ludic.