poate accidental în pruncie
au supt prin laptele matern
lacrimile pământului
ÅŸi ceva din mirurile cerului
fiecare o formă cuvânt ce se toarce
împerechindu-se tainic
cu timpul ele înmuguresc
înăuntru ca nişte doruri
nimeni nu le vede nici nu le aude
oamenii ăştia par absolut normali
dar sunt ca niÅŸte trandafiri
cu spinii crescuţi în interior
când dorurile încep să sângereze
înfloresc afară poeme
de aia lumea le spune poeţi