tu mă privești cu buzele
ma adulmeci cu privirea
mă atingi cu glasul
care se zbate în
cuvinte prea pline de
sensuri
tu lași noaptea să fugă
pe scări
însă confiști luna stelele cerul
și mi le dai cadou
toate pentru mine
pentru noi
cum privim de după fereastra
vieții
stoluri de păsări albe
nu sunt păsări spui
sunt îngeri care secționează
cerul nopții
sfâșiind cu ghearele carnea
întunericului
tu mă privești cu buzele
eu te privesc prin ochii închiși
când somnul mă acoperă ca o
pânză pe care desenez visuri.