hai să fugim în lume
cu lumea după noi
ca o haită de gânduri
care gonește să ne
sfâșie răsăritul
să lovească soarele lipit
pe cer
dezlipit
căzut peste noi
frunze de vis ne-au crescut
pe ramuri
ne-au înfrunzit brațele
se împletesc se agață unele
de altele
ca niște liane
nu știu unde încep eu și
unde începi tu
în această contopire de euri
părăsire de sine
abandonare
mă abandonez in viața ta
în inima ta
mă rătăcesc în imensitatea lumii
hai să fugim în lume
în lumea noastră
și să aruncăm cheia în mare.