mă topesc treptat ca un fiord
focul din mine nu-l mai pot stinge
m-aÈ™ ascunde de el la Polul Nord
sperând că răul îl pot învinge.

o ploaie sfântă cerșesc acum
la poarta cerului desferecată
liniștea să-mi aflu cum necum
în soarta mea bizar alambicată.

într-o zi prințesă în alta cerșetoare
dar cu credință privesc înainte
menirea mea este să fiu povestitoare
să plămădesc lumină din cuvinte.

mai cred mai sper în lucruri sfinte
eu m-am născut din stelară sorginte.