Am putea să ne trezim dimineața și să înotăm în mare
apoi să ne bem ceaiul negru sub vița de vie
cu cea mai gingașă fetiță în brațe
vorbind despre continente, Pessoa,
Giacometti, Matisse
și alte tipuri de artă

sau cărțile lui Dulcan.

Am putea să ascultăm Frank Sinatra de pe vinyl
și să înotăm dimineața în mare zi de zi
până într-un septembrie târziu,
când pe scaunele noastre
de pe care obișnuiam să ne bem ceaiul,
vor fi căzut frunze.

Am putea să ne udăm grădina și să ne mângâiem cățelul
pândind creșterea trandafirilor de peste un anotimp
pândind primul ”mama” și primul ”tata” al copilului nostru

și acesta să fie paradisul nostru privat.