pădurea nu e mută și nu-i surdă
e forfotă mare în sufletu-i verde
prin tufe de mure veseli iepuri zburdă
pe vânjoase ramuri cantul nu se pierde.

vântul îngână al pădurii ecou
piaptănă poiene cu narcise albe
Toamna îmbrăcată în auriu sacou
strânge toate clipele în salbe.

greieri acordează chitare în iarbă
se pregătesc de concertul nocturn
pădurea nu e surdă și nu-i oarbă
lumina o veghează din albastru turn.

îmi străbate sufletul ecoul pădurii
inima-i vrăjită de splendoarea naturii.