agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 458 .



nu-ţi face griji
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [morango ]

2022-09-25  |     | 



ai grijă de tine Doamne...

rugăciunile mele s-ar mistui lovite
de o tăcere soră cu moartea
dacă Tu, nu ai mai fi printre noi
să mă ţii pe terapie intensivă,
resuscitându-mă de fiecare dată când, cad în păcat,
să-mi extirpi orice ispită malignă de pe suflet,
sunt prezent în viaţa asta, tânjind după viaţa de apoi

stai ascuns în multe universuri imaginare,
unele zvonuri spun că ai fii bolnav de singurătate
iar rugăciunile noastre ar fi cumva,
ca un drog cu putere de vindecare
un halucinogen datorită căruia
lumea asta pământeană, ar mai putea supravieţui
la insistenţele Tale

nu-ţi face griji pentru mine,
sunt un gladiator în arenele vieţii
obişnuit să cad, luptând să mă ridic,
şi niciodată nu te-am adus în discuţie
când aveam vreo pricină de sfadă

aş putea fi un înger decăzut
care rătăceşte pe pământ,
dar aripile mele sunt prea frânte
să mai pot să răscolesc cerul,
să mai pot să zbor spre, altceva

toţi vrem un Iisus al nostru personal
ca o gardă de corp,
să ne ajute să trecem peste orizonturi imposibile
încrustate pe cer, prea departe de noi

dar Iisus ştie că îl vom răstigni
la fiecare sclipire de arginţi,
reîncarnarea nemaifiind o soluţie,
nici măcar pentru El

stai liniştit Doamne,
rugăciunile mele sunt mereu pentru tine
să fii sănătos, să ne fii ca un far
ce ne luminează calea,
să nu ne zdrobim de stâncile vieţii
de pe marea indiferenţei

dacă mă pierd vreodată, Tu să ştii,
sunt păcătos dar şi plin de credinţă,
păcatele le port ca o coroană de tinichea
pe fruntea-mi brăzdată de suferinţă,
credinţa e acolo, cuibărită timid în pieptul meu,
ce ascunde încă, o inimă încăpăţânată şi flămândă

dacă cândva ne-om întâlni
aş vrea de pe acum să ştii
că nu ţi-am purtat pică niciodată
iar la biserici nu mă duc
să mă fălesc cu credinţa mea în Tine
Tu eşti în mine de când m-am născut
eu sunt acelaşi, cel făcut din lut






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!