înfloresc crinii în moarte
cu moartea spre viață să ajungă
petalele lor precum raze rupte din soare
lasă în urmă
timp unui alt răsărit

####
poetului tâmpla i s-a lipit de timp,
prin ușa nemărginirii a intrat ca fiu,
în firidă orele s-au oprit,
poemele sale sunt filigranul
catedralelor înveșmântate în lumină

####
Scăpat de ploaie
caut ieșirea din negură
ca și când aș umbla desculț
de-a lungul visului

####
obsedat de iubire
ca de o culoare
despre a cărei singurătate
pot vorbi,
văd suferința imuabilă a soarelui.

####
copacii încarcați cu singurătate
aduc neliniște
ramurilor goale,
în iarnă zăpada se lasă așteptată
ca o dragoste neîmplinită

###
deschidem fereastra
atingem cu aripile
zâmbetul sălbatic al crinilor
el decupează inimi în cer

# ##
lasă-te jos de pe genunchii mei
mergem la braţ
prin vremea contopirii noastre
ca păsări
cu zborul înalt

# # #
s-a auzit serenada
la capătul opus al universului
lumina umple
vidul cosmic
cu razele iubirii

# # #
în munte vezi umbra norilor
poine neumblate
zile senine ocolite de ploi
soarele triumfător
orchestreza proiecții holografice

pe strada teilor în floare
sunt trecători
ce par să stea pe loc,
sunt în lumina unui palid răsărit
anemic rotunjit de vânt.

# # #
nu fac poezie cu razele lunii
adun insomnii,
las stelelor sa scrie
miracolul nașterii din foc.

# # #
fără zestrea de cuvinte
poetul este orfan
supraviețuitor
al anilor
în care se repetă epoci

# # #
obsedat de iubire ca de o culoare
ascunsă
despre a cărui singurătate pot vorbi
însă cu fiecare cuvânt rostit
învăț să sufăr

# # #

timpul petrecut
între două cuvinte
se leagă cu șnurul sângeriu
ca o vindecare în primăvara
inimilor tinere


# # #
în venusiene împrejurări
erup vulcanii grăbiți
să arunce neliniștea în straturi,
miezul copt al zilei arde,
frământată este sarea degustătorilor de cuvinte,

# # #

Ca un piept dezvelit,
Stă soarele proptit în cârca norilor,
Jos, orașul plin
Cu sensuri giratorii
Veghează ca viața să nască veșnicie.


# # #
cu dinții albi ai soarelui
înnod barba ierbii
să aduc din cer
umbra păsării
obosită de zbor


# # #

ridic baricade frigului,
las afară regretul
de a nu fi copiat
cerul de toamnă
în sufletul flămând.