Vreau să mă vindec de a ta durere
Și te tot strig, în cele patru zări,
Au obosit și gândurile mele,
Să te aducă-n zori, de peste mări.

E toamnă și se coc struguri în vie,
Gutuile îmi tot zâmbesc din pom,
Eu te aștept ca pe o melodie,
Îndrăgostită de un gramofon.

E toamnă și mă ninge cu tristețe,
Cu frunze galbene ca din reviste,
Eu le culeg, sperând să mă învețe
Să râd în zilele prea pesimiste.

Mi-e frig și foame și îmi este frică,
De tot ce te-ar putea opri să vii,
Că-n lumea asta, ce-i atât de mică,
Mă uiți mereu în nopțile târzii.

Și dacă vei veni, cum va fi oare?
Voi învăța, din nou, să mai zâmbesc?
Mă vei îmbrățișa cerând iertare
Și îmi vei spune, simplu, te iubesc?