Timpul este ciclic.
Un rotund invizibil pe care îmi construiesc viața.
Credința o construiesc oameni care nu știu să fugă de limite. Oameni ai Bisericii.
Suflete uneori mici.
Restart!

Anul este ciclic.
Anotimpuri se succed la infinit odată cu creșterea mea. Avatar.
Iubirea se naște într-o primăvară. Focul crește odată cu cercul soarelui vara. Toamna se coc sentimentele. Iarna îngheață credințele. Ajungem la matcă.
Restart!

Viața este un cerc.
Mă nasc și am certitudinea că m-am născut pentru a trăi.
Mai există o certitudine spre care curgem toți fără a o recunoaște.
Murim de frica ei.
Odată născuți începem să desenăm cercul. Desculți.
Cât vrei să mai alergi în cerc?
Restart!

Iubirea este o sferă.
Înăuntrul ei cercurile se ating, limitele se sparg.
Timpul, anotimpurile, viața și moartea se anulează în inima sferei.
Și inima sferei ești Tu: un punct cu frici, dileme și nervi.
Restart!

Cerul este!
Atâtea sfere sunt în burta cerului!
În mijlocul lor atâția TU se lasă căutați de cei ce au părăsit cercul.
Energii care au spart limitele Timpului. Energii care au atins punctul credinței.
Restart!

T zero: Te iau de mână. Lasă-te dus! Ia-mă de mână ...ca să te duc Acasă!
“Oamenii confundă credința cu religia. Confuzia anulează zborul. Mersul pe jos anulează forța aripilor. Iubirea anulează formele. Cerul rămâne înalt.”
Restart!