Printre paşii tăi
mă şerpuiesc
ca un şiroi nesfârşit
din gura timpului.
În corsetul
de piatră
tresar întrebările
lumilor ascunse
de
iluzii,
în care casa
este
ceață...
Atâtea ore
s-au strecurat
printre
conurile veşniciei,
rupte
din
coarne de cerbi
cu
brazii întinşi
de veghe.
Lasă-mă să te privesc
pentru a mă naşte.