mîine plec la vănâtoare de animale cu blană în america
probabil că le voi omorî cu o sărutare pe gură
să dau satisfacție tuturor chiar și celor care pescuiesc păstrăvi
și aș săruta cerul și cred va lăsa stelele să cadă peste noi
și dacă aș îmbrățișa un copac înflorit ar ninge peste noi

cînd sunt gol în iarbă și iarba e goală în mine și e pace
ești goală în iarbă și e atîta iubire încît pacea e ca răsăritul
care stă înaintea apusului și zîmbetul tău e ca apusul
așteptînd răsăritul, uite sînii tăi fac luna să aibă eclipsă instantanee
întunericul cîntă din lumină și licurici

sunt la vînătoare de blană în america și păstrăvii n-au blană
dar au o poezie în care mintea mea rămâne cu o clipă în urmă
să se bucure de iubire cu o clipă mai mult, ce frumos dansează
frunzele copacilor, sunt ca un trib ancestral care ne prepară
băutura perfectă, uite ți-a crescut al treilea ochi, vezi cu el

dragostea mea.