Pe jumătate-i încă plin urciorul
Şi a ta inimă de el e udă
Mai lasă zarea către-ntregul rudă
Băgând pe drumul meu încet piciorul.

Introducându-mi jalea-n zei cu ciudă
În partea unde scânteiază dorul
Erai fecioară şi eram feciorul
Şi-un Zburător ne mângâia cu trudă.

Vârându-mi însă falusul în aste
Cuprinderi de nimicuri pe altar
Îmi sunt la urma toată doar năpaste.

Şi înfigând în tot ce-mi e murdar
Pe ale tale liniÅŸti reci ÅŸi caste
Luceferii goneam în trist habar.