agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 235 .



Zăganul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mag.braila ]

2023-02-22  |     | 



ÎNTOARCEREA ZĂGANULUI




Se lasă iarăși vremea surpării de lumină,
Mărețe idealuri, topite-s de amurg,
Iar lumânări plângânde torc clipele din ceară,
Crengi grele de tăcere dinspre înalturi curg.

Când armăsarii nopții scânteie sub copite,
Vârtejuri furioase în văl nestins de stele,
Nu-i timp de rătăcire ori vise legănate,
Nici gândul ori ecoul s-aprindă-n horă iele.

Din nemișcarea nopții, din neagra nepăsare,
Străbate fâlfâire de aripi cu unduiri păgâne,
Urgia morții negre-n demonizate gheare,
Dintre celeste astre, neiertător revine.

Răzbate-n umbra lunii o nouă turburare,
În șfichiuri de sânge la ceasul necurat,
Țipăt tăios, răscolitoare și crâncenă chemare
Istovitoare foame, drum slobod și păcat.

De-acolo, dintre stele, de unde străbătuse
Chemarea fâlfâită și țipătul flămând,
Privea-mpăcat zăganul cum fug spre ceruri vise,
Cum Istros plimbă luna în leagăn tremurând...

― M-a fulgerat chemarea nemărginit-a zării,
În pieptul meu puternic simțeam mereu un duh
Făgăduind iubirea nestinsă-n valul mării,
Și-o viață-n desfătare pe munte și-n văzduh!

Când colăcerul zării tunase a chemare,
Închipuiri nătânge să-ntorn în uluiri,
Am părăsit bătrânul, Hercinicul meu frate,
Cătându-mi mântuirea în Alpi, printre Liguri.

N-am socotit la vreme că zboru-n libertate
E plâns între morminte și prigonire-n sine,
E stins tăciune-n inimi și doar singurătate,
Cântare-nchipuită, prea plină-nțelepciune.

Fălos că este vremea să mă întorc acasă
Și că înțelepciunea, în fine m-a cuprins,
N-am cugetat că-n aripi trecutul mă apasă,
Că totul e în mine, și-un vis nu-i de ajuns.

Visam la bătrânețe în munții mei să mor,
Că Istros mă așteaptă și râd în soare toate,
Însă lumina zilei ce se deșteaptă-n zori,
Mi-a deslușit tabloul și văd că nu se poate.

În lumea voastră nouă, diformă și obscură,
Strâmb luminată-i calea, nedemn al ei destin,
Nu-i loc de îndurare, nici milă de-o prescură,
Și-n culmile de piatră nu-mi regăsesc cămin.

Venit-a, iată, clipa, mai sus să mă avânt,
Ca fulger de lumină să mă izbesc în stâncă,
Să las drept moștenire și semn pe-acest pământ,
Doar oasele-mi bătrâne în valea cea adâncă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!