durerea cea mai adâncă
o trăim din suspinul copiilor
e modul lor de-a ne convinge
că-s mari şi înţeleg
că trebuie să-şi ucidă inocenţa
că trebuie să-şi ia
o ultimă îmbrăţişare de la tati
şi-apoi încolonarea cu paşi mari
,,de nazişti şi drogaţi,,
prin viaţă...
cu obrazul uscat de seceri şi ciocane
valuri migratoare de îngeri
unii aleargă pe jos
alţii învaţă să zboare.