La inimă ajunge-amor, văpaie,
Cu sângele de-a fi, străbun ce doare
Pe unde-i sacrul să ne vadă oare
Cuţitu-n osul moştenit că taie.

Trăim Exodu-n clipa care moare
Ci alta vine,-aprinde în odaie
Spre-Apocalips, dar încă una-i droaie
Sfârşitul încă nu-i, mai creşte floare.

Legându-mi nările de o zambilă
Ca-n vis aÅŸtept ivirea de lalea
Şi dagostea grădinile împilă.

Eu sunt şoptind, strigând îmi este ea
Femeie la icoane doar umilă
La Domnul ruga de o duce stea.