în goliciunea vieții să suferi acest chin
de a nu fi
cu eternitatea plutind alături
cu dragostea ascunsă ca frica
dar să visezi
privind linia lăsată de păsări în zbor

să visezi până când poți atinge cerul
să zâmbești mereu
așa cum zâmbești când te doare lacrima
care poate atâtea să ducă

să distrugi cuvintele care mint
să le arzi în focul interior
să mergi pe drumul tău
chiar dacă pietrele lui te rănesc

să îți dai seama că cel mai frumos cadou
a fost îngerul pe care l-ai primit la naștere